Acum mai mulți ani, auzind pentru prima dată despre sincronicitate, mi-am zis: sună bine, sună frumos, dar e doar un termen, încă un cuvânt inventat pentru a vorbi mai elevat și mai criptic. Criticul din mine mustăcea:ce, nu existau și alte expresii vechi de veacuri, gen „când toate astrele se aliniază” sau „omul potrivit la locul potrivit”? De ce să ne ascundem după cuvinte noi și sforăitoare? Mult mai târziu am realizat că o sincrinicitate e mult mai mult de atât. Este atunci când Universul/Dumnezeu îți vorbește, îți răspunde! Și da, astrele toate se aliniază și tu devii omul potrivit la locul potrivit… Dar asta doar după tu ești aliniat cu tine insuți/însăți, pui întrebarea și ai încredere în măreția și atotcunoașterea Lui, a Universului, a lui Dumnezeu. Altfel este doar o altă coincidență, căreia nu îi vei acorda atenția cuvenită din necunoaștere și/sau neîncredere. Și uite așa, pierzi cunoaștere prețioasă și pierzi timp, încă căutând răspunsul la întrebarea ta. Acum am încredere că voi primi răspunsul de la Univers, uneori în cea mai neașteptată formă și prin cel mai puțin așteptat mesager. Dar am învățat de-asemenea să fiu răbdătoare și mai ales să îmi exersez atenția. Fără atenție pusă pe lumea înconjurătoare, dar și pe tine însuți/însăți nu ai cum să vezi sincronicitățile… Este o artă ce se deprinde și mai ales se exersează… Toată viața! Dar viața mea s-a schimbat radical în bine de când am învățat să recunosc și să folosesc sincronicitățile. Și Doamne, ce făină senzație când toate astrele se aliniază… Când ești omul potrivit la locul potrivit! Vreau mai mult-să pot rămâne pentru totdeauna acordată pe frecvență lui Dumnezeu!