Cu toții avem obișnuința și ușurința în a căuta ghidare înafara noastră, de preferință de la o persoană care are autoritate asupra noastră în mod natural-mama de exemplu, profesorii, sau pe care o investim cu autoritate, cel mai adesea predându-ne puterea în mâinile lui/ale ei-iubit/ă, soț/ie, copil/ă, șef/ă, amic/ă etc.   Am trecut pe acolo! Și am poposit pe acest tărâm al deșartelor promisiuni ani de zile. Este un târâm al marilor așteptări și al marilor deziluzii!! Te va purta pe drumul altcuiva, nu pe drumul tău și te vei rătăci de tine cel adevărat/cea adevărată. Timp pierdut și energie pierdută… Dar dacă te trezești, fie și în al 12-lea ceas și te scuturi de iluzii, tot este bine!    Niciodată nu este prea târziu și nu ești prea bătrân/ă pentru a te regăsi și pentru a-ți căuta adevărul tău în tine și nu în altă parte. Da, cărțile, cursurile ne sunt de folos, la fel și învățătură transmisă prin viu grai de tot felul de învățători… Dar, să internalizăm doar ce este în rezonanță cu ceea ce ne reprezintă în cel mai profund și în cel mai adevărat mod cu putință pe noi înșine/însene. Sapă, sapă în tine! Adevărul tău este acolo și nu în altă parte. Nimeni nu poate să îți spună cine ești cu adevărat!    Este adevărat că atunci când suntem tineri, nu ne cunoaștem prea bine, suntem mai dornici să îi cunoaștem pe ceilalți și așteptăm să fim salvați de marea iubire, de adevărul eliberator… Suntem și sclavi și asupritori, și cei aflați în restriște și salvatorii